Terapia craniosacrală a fost dezvoltată de dr. John E. Upledger, în urma studiilor științifice pe care le-a condus la Universitatea de Stat Michigan din Statele Unite, între anii 1975-1983, unde a fost profesor de biodinamică și cercetător clinic.
Terapia craniosacrală este o metodă foarte blândă de evaluare și îmbunătățire a funcționării sistemului fiziologic al corpului, numit sistem craniosacral, compus din membranele meningeale, structurile care controlează presiunea intracraniană și lichidul cefalorahidian care înconjoară și protejează creierul și măduva spinării, ceea ce duce la îmbunătățirea sistemului nervos central.
În ce constă terapia craniosacrală?
Terapia craniosacrală este o tehnică care permite atât eliberări ale restricțiilor de la nivel fizic, cât și eliberări semnificative ale componentelor emoționale. Deși nu este necesar să.se manifeste la fiecare tratament, acest fenomen, numit eliberare somatoemoțională, poate apărea ca urmare a reamintirii unor momente traumatice și/sau emoționale. Odată ce eliberarea somatoemoțională începe, activitatea sistemului craniosacral se oprește brusc.
Poziția corpului permite o eliberare generală a emoțiilor înmagazinate care par să vină de la țesutul corpului și frecvent, sunt exprimate în diverse forme: plâns, tremurat, spasme, transpirație, râs, durere, contracții musculare. Acesta este un fenomen normal, care ajută corpul la reversul disfuncției și restaurează nivelul optim de mobilitate.
În cadrul cercetărilor sale, dr. Upledger a descoperit că pacientul revine exact la poziția corpului din momentul accidentului, pentru că cel mai ușor mod de.a elibera acele energii încapsulate este să.ia aceeași poziție prin care acestea au fost acumulate.
La fel ca pulsul cardiac în cazul sistemului cardiovascular, sistemul craniosacral are un ritm ce poate fi simțit în întregul corp, datorită producției și absorbției de lichid cefalorahidian (care are rol de hrănire și de eliminare a toxinelor din corp). Acesta se numește ritm craniosacral (de unde vine denumirea terapiei).
Prin perceperea pulsului craniosacral, terapeutul poate simți în ce zonă a corpului există restricții în acest sistem, aplicând apoi tehnici manuale blânde pentru a le elibera. Scopul este acela de.a atinge starea de echilibru la nivelul sistemului nervos central. Lichidul cefalo-rahidian lubrifică, hrănește și detoxifică sistemul nervos central. De aceea, ajutând la restabilirea libertății sale de mișcare la nivelul membranelor din jurul sistemului nervos central, terapia craniosacrală ajută corpul să-și restabilească un mediu sănătos de funcționare. Ea poate ușura o gamă largă de disfuncții, de.la dureri cronice și accidente, până la afecțiuni neurologice, dar poate fi folosită și în mod preventiv.
Folosind o atingere blândă, terapeutul eliberează restricțiile din sistemul craniosacral, ceea ce duce la îmbunătățirea funcționării sistemului nervos central. În timp ce pacientul se află întins pe masa de tratament, complet îmbrăcat în haine lejere, terapeutul, cu acea atingere ușoară, monitorizează ritmul craniosacral și prin tehnici delicate de manipulare, facilitează eliminarea restricțiilor și dezechilibrelor.
Terapeutul va avea palmele de-a lungul corpului, pe picioare, pe cap sau pe torace, va susține capul sau coloana vertebrală, în vederea eliminării tensiunilor acumulate. Un tratament tipic durează între 45 minute și o oră. Ca rezultat al terapiei, se obține un sistem nervos fără restricții și un corp capabil să funcționeze la nivel ridicat de performanță.